pentru tine

16 May

Bucuria de culori din sufletul meu ti se datoreaza

in totalitate.

Vantul mangaie usor apa, isi pierde degetele

prin ea.

Ameteala o apuca, isi piede echilibrul si se loveste

de mal.

Mai departe o bucata de lemn se desprinde din copac si isi face vant

spre larg.

 

Apa de nicaieri

20 Feb

Adidasi uzi de aer umed

Zgomot orb adus de muma vantului

Loveste doar peretele din fata lor.

Sunt o multime artagoasa, s-au strans doar spre declin

Tipa, urla pana la vremea … cea de pe urma.

 

Au aspiratii mult prea marete,

Se scarpina cu dosul virgulei pana la ceasul

Cand orele se-aduna val vartej.

 

Atunci ceasul se da-napoi cu doua secunde

Sunt intarziate de zeul somn

Iar vocea pasilor mulatri, se pierde in obositul orizont.

 

Iar oboseala cuprinde fiecare mana, picior, gat sau chiar totul

Reteaza marginea latenta a muchiei dinspre vale

Unde am uitat sa mai ajungem.

Valea sta cuminte-acolo, nici nu misca, nici nu tipa

Asculta doar vociferari succinte ale fricii.

Iar noi, muritorii cei de pe urma scrajnim din dinti

Caci ceasul e aproape, nu ne mai revenim in fire.

Vrem sa distrugem tot ce ne-nconjoara, prin insusi vidul.

Apa e doar in noi, o scurgem ca pe un prosop ud

De transpiratie orbita, rasfransa pe un blat de masa

Tolanit in vazul zilei. Umbra se stinge cand ei apar

Ascunsi in spatele propriei umbre, se ridica si vad… apa demult uitata.

 

Nicaieri

13 Jan

Un om pribeag, cu mustati albe

Se intinde la umbra unui brad batran

Si trage de timp.

 

Se-ntinde pana la radacina

Doboara cu umarul, din greseala, 2 clipe

Mai apoi le pune la loc, ca pe niste globuri

In saracul copac.

 

Tresare, cand zapada pica,

O rafala e suficient sa rupa

Legatura fulgilor de nea.

 

Se lasa jos langa trunchi, si aseaza

Usor, sa nu se strice

Fata sa posomorata, strambata intr-un zambet.

Spatiul viitor

28 Nov

Frunze calde,frunze oarbe

Vieti aprinse,de taciuni rosii

Picioare negre,picioare verzi

Strapunse de iarba,mai mult si mai mult

Banci strambe de timpul trecut, absente de fel

Oameni tardivi,oameni blestemati

Se plimba de colo-colo, din ce in ce mai apatici

Papuci albastri,papuci colorati

In toate culorile vii ale vietii, ale nasterii si ale iubirii

Sunt tot una cu aerul,cu cerul si cu luna

Copaci monstruosi, copaci sarcastici

Vorbesc intre ei despre viata,despre copii ba chiar despre trecut

Stau zilnic la taclale despre tot ce-au mai facut

Ochi albastri, ochi negrii

Mie tot una, chiar nu inteleg diferenta de culoare

Vreau sa o simt in varful buzelor stinghere

In spatiul stramt dintre doua fire de iarba.

Amintire

28 Nov

Asfaltul respira greu,sub mii si mii de pasi alerti

Ai masinilor ce vor sa se dea peste cap in orice intersectie

Respira greu,iar vapori de transpiratie, ii vezi peste tot

Provoaca scarba doar daca ii privesti insistent

Din asfalt iese din cand in cand un om palid si vesel

Isi fixeaza din minut in minut ceasul dar se fereste de soare

Cu un gust amar in par isi inchide gura si viseaza

Se indoaie pe spate si atinge cu umarul ceva,acel ceva

Acel nu il asculta, isi vede de drum si urca din nou

Spre el, nu stiu cat si nici cand se va opri

Cert este doar el era.

Vizavi de acest peisaj nocturn, un tip asculta Mozart, tapetat cu aur

Un altul,martor la aceasta figura, vorbea de fotbal,cum a dat gol Banel

Iar doua fete vorbeau… despre baieti, c-asa-i normal, zic ele

Se lovesc de o batranica care le apostrofeaza zicand: Pe vremea mea…

Oameni si prisme la tot pasul se oglindesc unii in altii

Doar omul cel aplecat pe spate nu le vede normal

Totusi le considera normale, pentru momentul asta din zi,

Le acorda chiar drept de vot, prin insusi…drumul.

Rima stearsa

28 Nov

Fisuri de ger pe luminile orasului

Zboara din frunza in frunza

Citesc doar critici scrise in graba

Si raspund intotdeauna cu sictir.

Scrie mai jos,se-aude din fundal

Unde, caci pagina e plina, o rup

si scriu de la capat,inca una si atat

Fara sa jur ca nu e prima din viata mea

Prima scrisa ca lumea, in stil modest si patetic

Prea multe clisee si prea putini oameni.

Revin: lumini albastre prin copaci aruncate,

Iarna pe asfalt si in copaci, lipsea doar zapada

Cea cicalitoare si obsedata de propria infatisare

Pe trotuar mergea o pala de vant aliniata cu o alta

La fel de neatenta ca si ea, zambeau una catre alta.

Poc, se lovesc de ceva, si raman nemiscate, fara viata.

Chiar si acum, daca nu le ridicam, stateau intinse si acum,

Pe pietrele reci ale zgomotelor oarbe, ca noaptea cand se revarsa peste zi.

Separ,impart,despart in sapte silabe viata: a fost, este si va fi.

 

Andreea

14 Nov

Aschie langa aschie am scris asiduu

Nimic concret doar lucruri absurde si rupte din propria realitate

Distante, fara noima,fara inteles.

Rimele sunt fete neintelese,smintite de prea multa iubire

Exulta la orice atingere, nebuni sunt doar cei ce le dau atentie.

E firesc sa fii mandru de ceea ce-ai primit, dar totusi

Acum, in acest veac in care omul e mai trecator ca oricand, macar acum, sa dispara singurul sentiment urat : Andreea.